Stimă de sine și inteligență emoțională

Chestionarul ASSI (Autodepreciere, Stima de Sine, Infatuare) este o probă standardizată de evaluare a stimei de sine ca şi trăsătură individuală. Această probă vizează atât stima de sine “normala”(cu valori mai scăzute sau mai înalte), cât și polii accentuați ai acestei dimensiuni: autodeprecierea și înfatuarea.

Cei 45 de itemi ai chestionarului (câte 15 itemi pe fiecare factor) se prezintă sub forma unor aserţiuni cu 4 variante de răspuns (“Foarte rar”, “Uneori”, “Deseori”, “Foarte des”). Afirmaţiile se referă la gândurile, sentimentele şi opiniile pe care persoana care completează le are despre sine, fiind rugată să aleagă varianta de răspuns care indică frecvenţa cu care apar aceste gânduri în viaţa sa.

Chestionarul DS (Dezirabilitate Socială) este o probă standardizată de evaluare psihologică care măsoară două dimensiuni psihologice definite în modelul lui Paulhus (1984): amăgirea de sine și managementul impresiilor. La acești doi factori în cadrul chestionarului DS se adaugă dimensiunea utilitate socială.

Chestionarul DS este format din 45 de itemi (câte 15 itemi pe fiecare factor) care se prezintă sub forma unor aserţiuni cu două variante de răspuns: adevărat sau fals. Principalele calităţi psihometrice ale Chestionarului DS au fost evaluate. Coeficienţii de consistenţă internă sunt superiori pragului de .70. Validitatea concurentă a fost testată prin aplicarea împreună cu scale de evaluare a dezirabilităţii sociale consacrate.

Chestionarul DS poate fi aplicat ca probă de sine stătătoare, pentru evaluarea caracteristicilor personale ale individului, în vederea evaluării “sincerității” sau potenţialului de respectare a normelor sociale.

Chestionarul INEM (Inteligență Emoțională) permite evaluarea inteligenței emoționale, adică ”a capacității unei persoane de a recunoaște şi diferenția propriile trăiri, de a le gestiona şi de a le folosi eficient în modul de gândire şi acțiune” (Salovey şi Mayer, 1990),
Stein şi Book (2003) afirmă ci inteligența cognitivă (IQ) poate prezice intre 1 și 20 % succesul la locul de munca in timp ce  inteligența emoțională (EQ) este direct responsabilă de reușită în proporție de 27-45%. Spre deosebire de IQ, competențele bazate pe inteligența emoțională (EQ) sunt învățate prin  educație şi exerciții iar arta de a conduce este considerată o formă sui-generis a inteligenței emoționale, fiind puternic corelată cu leadership-ul transformațional.(Hatch şi H. Gardner, 1989).