Stil de muncă și de comunicare

Chestionarul SM (Constantin & all, 2010) este format din 70 de itemi dihotomici și permite evaluarea a 10 caracteristici psihologice, relevante pentru conduita angajaților la locul de muncă. În funcție de opțiunile lor pentru unul cei doi poli a 10 dimensiuni bipolare, poate fi definit un ”profil individual” relevant pentru contextul muncii (un stil de muncă): Adaptativ  – Inovativ, Planificat – Spontan, Dependent – Independent, Individualist – Colectivist, Implicat – Detașat, Intuitiv – Analitic, Inductiv – Deductiv, Impulsiv – Controlat, Adaptat – Dezadaptat, Demotivat – Motivat.

 

Chestionarul TI (Toleranță la incertitudine) permite evaluare preferințelor individuale și a stilului personal de raportare la situațiile profesionale complexe (Constantin, 2020, sub tipar), marcate fie de o incertitudine minimă (control), fie de o mare incertitudine (explorare).

În cadrul acestui instrument, toleranța la incertitudine este definită ca o predispoziție individuală, testată în context profesional (de care candidatul/angajatul este conștient) și rezultată dintr-o combinație de factori de personalitate adaptați fie la un context profesional programat, controlat și previzibil  (toleranță mică la incertitudine) fie la un context profesional ne-programat, flexibil și imprevizibil (toleranță mare la incertitudine]). În funcție de aceste caracteristici individuale, un angajat poate să fie potrivit (sau nu!) pentru un post care solicită o toleranță mare la incertitudine (top-management, creație şi inovație, consultanţă, marketing – vânzări, coordonare de proiecte de cercetare – dezvoltare etc.) sau un post care cere o toleranță mică la incertitudine (servicii financiar – contabile, controlul şi dirijarea traficului feroviar sau aerian,  controlul calității, activități de control și securitate etc.).

 

Chestionarul SRS (Stil de Relaţionare socială) permite evaluarea stilului personal de raportare la situațiile care presupun interacțiune socială (directă sau mediată on-line) și a modului de gestiune a acestor interacțiuni sociale (Constantin & all, 2016).

Pornind de la premisa ca lumea modernă obligă la asumarea de noi stiluri de interacțiune socială, integrând, pe lângă cele clasice, și interacțiunile mediate de mediul on-line, am definit 6 dimensiuni care ar putea descrie un stil de relaționare socială adaptat lumii moderne.

Ne referim opțiunile individuale sau la stilul de personal de interacțiune socială pe care îl promovăm: în relațiile interpersonale directe și în cele mediate de rețelele de socializare (social versus utilitarist); în cadrul grupurilor sau colectivelor de care aparținem (relație versus sarcină); în situațiile de conflict (implicat versus detașat); prin imaginea despre sine pe care o prezentăm celorlalți (indulgent versus exigent); în situațiile în care utilizăm strategii persuasive (manipulativ versus  moral) sau în situațiile care exprimăm atașament emoțional față de grup(dependent versus independent).